26 septembrie-3 octombrie

CHEMAREA LUI IEREMIA LA SLUJBA DE PROFET

Text de memorat:Mai înainte să te fi întocmit în pântecele  mamei te cunoşteam şi mai înainte să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor – Ieremia1,5

    Cu chemarea în slujba de profet a lui Ieremia începem analiza celor 13 studii despre Ieremia. Profetismul este modul prin care Dumnezeu vorbeşte Bisericii Sale  în  perioada în care Cuvântul (Biblia) nu e scris. Profeţiile există pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu pentru acea perioadă de timp. Au existat şi falşi profeţi ,care vorbeau de la ei înşişi pentru a fi pe placul superiorilor lor .Viaţa de profet nu era uşoară. El trebuia să spună adevărul în faţa regilor şi împăraţilor sau în faţa conducătorilor poporului. Şi risca cu viaţa dacă ceea ce îi spunea Domnul nu era pe placul conducătorilor respectivi. Ieremia era să fie ucis cu pietre de popor. Şi impăratul Ioiachim i-a ars cartea în foc pentru că Ieremia prorocea cuvântul Domnului care recomanda să nu se  lupte împotriva lui Nabucodosor ci să facă pace cu el, o pace care însemna plătirea unui tribut. Ceea ce spunea Ieremia era nepopular şi mai ales nu era patriotic.

    Ieremia era din Anatot, de neam preoţeasc. Pe vremuri,din motive dinastice, Solomon izolase la Anatot pe preotul Abiatar.  Se presupune că tatăl lui Ieremia, Hilchia, era din descendenţa respectivă. Deci Ieremia era preot. Probabil că nutrea o atitudine de revoltă faţă de ceilalţi preoţi şi faţă de conducătorii politici. Anatot era o localitate la 5-6 kilometri la Nord-Est. de Ierusalim. Când   Dumnezeu i-a spus că este proroc a refuzat asemenea lui Moise, din motivul că este copil. Şi nu poate vorbi. Pe vremea aceea comunicarea era numai directă. Şi el ştia că va trebui să vorbească înaintea împăraţilor foarte ostili la porunca divină şi în faţa poporului recalcitrant . El mai ştia că una din condiţiile unui profet este tocmai modestia. Pentru că numai aşa este posibilă comunicarea exactă a voinţei divine. Să nu se adauge nimic de la sine. Şi este o învăţătură pentru noi să nu se manifeste spiritul de mândrie şi de acţiune proprie în slujba noastră în Biserica lui Dumnezeu.

    Ieremia este profet în Iudeea cam la 60 de ani distanţă de profetul Isaia. El a arătat nemulţumirea lui Dumnezeu faţă de starea moral-religioasă a poporului Israel şi a conducătorilor lui. El a prorocit pe vremea impăraţilor: Iosia, Ioiachim şi Zedechia. El a fost chemat la sujba de proroc pe la la anul – cu aproximatie –  626-627 î.H. Dorinţa Domnului era ca să nu fie duşi în robie 70 de ani. Dacă  ascultă de Domnul. Împăratul Zedechia nu ar fi avut nimic de suferit. Dar el nu a ascultat şi a văzut cum oamenii lui Nabucodosor îi ucid copiii în faţa lui, după care i-au scos ochii şi a stat în temniţă toată viaţa lui.

    Ieremia este prorocul care a avut cel mai mult de suferit pentru că a fost de partea Domnului. A stat mulţi ani în temniţă şi in curtea temniţei. Afost aruncat într-o groapă cu nămol. Afost în pericolul de a fi ucis cu pietre

Dar el vorbea cu tărie petru că se încredea în Dumnezeu. Dârzenia caracterului lui, l-a făcut să fie unul dintre prorocii cei mai mari ai Bibliei.

    Cum îi vorbea Dumnezeu nu ştim. Probabil prin viziuni şi visuri. Uneori poate chiar direct, punându-l într-o stare de percepere a glasului divin, de foarte multe ori îi comunica ideea respectivă şi porocul o îmbrăca

în cuvintele sale.

    La proba de proroc, deşi îl alsese înainte de naştere, Ieremia a avut două viziuni: una  cu un “veghetor” şi alta cu “cu un cazan clocotind.”.”Bine ai văzut”i se răspunde “”Căci Eu veghez”.

Studiul 1 – Chemarea lui Ieremia la slujba de profet