12-18 martie

BISERICA LUPTĂTOARE

Text de memorat: Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa,voi intra la el,voi cina cu el, şi el cu Mine (Apoc.3,20)

Biserica adevărată este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ, este comoara cerească în lumea aceasta. Nu orice biserică Îl reprezintă pe Dumnezeu, ci numai aceea care are însemnele Sale: poruncile şi pe Hristos. Adică pocăinţa şi iertarea. La început au dirijat lucrurile Apostolii. Imediat după început n-a mai fost aşa. Au început să circule diferite idei. Se vorbeşte despre iudaicizare, un fenomen contra căruia luptă Aposolul Pavel şi despe gnosticizare, impotriva căruia nu luptă nimeni oficial, ci fiecare luptă individual.Unii cred că aceştia sunt nicolaiţii
NICOLAIŢII.Un dicţionar biblic spune astfel, citez:” 1 Adepţii lui Nicolae 2. cuceritorii poporului. Oraşul biruinţei.
Curent religios în primul secol al creştinismului care se caracteriza prin despărţirea Bisericii Domnului Iisus în două mari părţi: conducători şi conduşi, împotriva rânduielii Mântuitorului, potrivit căruia toţi mântuiţii sunt fraţi egali şi că cel mai mic e cel mai mare. Cei care conduceau în biserică spuneau , că „biruiau” poporul prin diferite mijloace (niko sau nico în limba greacă inseamnă „biruinţ㔺i laos înseamnă „popor”. Domnul ura faptele nicolaiţilor (Apoc.2,6,15).Altă părere susţine că secta nicolaiţilor era construită din urmaşii unui oarecre Nicolae,care avea o învăţătură străină de Duhul lui Hristos mai ales în legătură cu, morala familiei şi cu naşterea copiilor.”

Iată esenţa creştinismului. Declarată de Apostolul Pavel:

​ Şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.(Fap.Apostol.20, 21)
Deci pocăinţa plus iertarea sau Decalog+Cruce.

​A fost şi multă confuzie chiar din perioada apostolică. În privinţa Botezului. Unii au primit botezul lui Ioan, alţii au primit botezul lui Hristos.

Unii au început să sărbătorească dumininca, deoarece a înviat Domnul în această zi. Numai puţini – spune istoria – ebioniţii, mai ţineau Sabatul după pimul secol şi erau consideraţi eretici şi apologeţii creştini îi persecutau. Întotdeauna s-a păstrat Sabatul de către unele persoane

Chiar şi cele 7 epistole,trebuie să le înţelegem istoric,în lumina reformelor religioase din istorie. Totdeauna a fost vie biserica, luptătoare, pin ea însăşi, prin grupele din ea sau prin persoane individuale.

1)REF. sec. 1. EFES,SMIRNA. Biser.luptătoare în toate bisericile.

Biser.Trinitariană Catolicism
2)REF.sec. 4.PERGAM Biser. Trinitariană Ortodoxism
Biser.Unitariană. Unitarianism

3)REF.sec.16. TIATIRA Protestantism
SARDES Neoprotestantism

4)REF.sec 19.PHILADELPHIA. Adventismul vechi
LAODICEEA Adventimul nou

5)REF.individuală (Apoc.3.20)

Efes (secolul I) este caracterizată prin pierderea iubirii dintâi.
Smirna (secolul II) este biserica ”suferinţei”.
Pergam (secolul IV) este Biserica acelor credincioşi care se află în Biserica de stat.
Tiatira (secolul 16) este biserica Reformaţiunii
Sardes (secolul 17-18) este Biserica postReformaţiunii care, produce Soc. Biblice şi misiunile evanghelizatoare.
Laodiceea (secolul 20-21 corespunde Bisericilor de astăzi
Toate sfaturile date bisericilor în parte, se potrivesc şi au valoare pentru toate bisericile.
Biserica,prin sine însăşi, sau prin grupările din ea însăşi şi chiar în mod individual este luptătoare
Marea Luptă – contra păcatului – constituie permanenta luptă a bisericu lui Dumnezeu
În totalitate sau prin grupele sale. Chiar şi în mod individual.

Luptă-te, lupta cea bună a credinţei – 1 Timotei 6,12

Studiul 12 – Biserica Luptătoare