3-10 octombrie

CRIZA DIN INTERIOR, AMENINŢAREA DIN AFARĂ

            Text de memorat Atunci,Israel era închinat Domnului,erau cele dintâi roade ale lui ; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei. Zice Domnul. – Ier 2,3

            Cuvântul „CRIZĂ” însemnă o serie de dificultăţi de diferite aspecte. Crizele erau numeroase, la poporul Iudeu, şi constau sub diferite înfăţişări, dintre care predomina  neascultare de Dumnezeu şi idolatria.

            Tot neamul acela de oameni afost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel – Judecăt.2, 10

Succesiunea generaţiilor a reprezentat unul din flagelurile care au distrus   poporul Israel. Şi biserica lui Dumneze de astăzi sufere din cauza sucesiunii generaţiilor. Noi, adventiştii suntem la a şase sau la şaptea generaţie, dar mai suntem noi la fel de înflăcăraţi ca în prima generaţie,sau suntem căldicei cum se spune despre noi în Biblie. Există crize şi în Biserica noastră: morală şi doctrinară. Ce este de făcut ? Fiecare să se gândescă în dreptul lui.

Până şi pe podoabele tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi pe care nu ia-i prins-făcând nicio spargere – Ieremia 2, 34.

Dreptatea lăsa mult dedorit. Dar noi cum stăm cu dreptatea aproapelui. Mai bine sau mai rău ? Şi la aceasta trebuie să ne gândim. Sau ne ocupăm cu „nimicuri” şi devenim „nimic”;adică  cu „dşertăciuni” şi devenim „deşertăciune”

            Cum poţi să zici ?: nu m-am spurcat şi nu m –am dus  după Baal. Priveşte-ţi urmele paşilor în vale şi vezi ce ai făcut,dromaderă, iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi – Ieremia 2,24

Şi din acest verset să luăm învăţătură pentru noi. Oare să nu avem şi noi idolii noştri ? Să terminăm cu închinarea la Baalii noştri fie că este un lucru sau o  idee îndrăgită, la care ţinem mai mult ca la Dumnezeu.

În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi şi porocii uimiţi  – Ieremia 4,9

Este ziua de răzbunare a Domnului. Pentru fiecare în felul lui. Pentru poporul Israel o pedeapsă istorică. Dumnezeu nu conduce decât istoria sacră. Şi nu ca pe un obiect,ci ca pe un subiect. Istoria naţiunilor cât este de sîngeroasă n-o conduce  El, dar El o prevede în  toate amănuntele ei. El a prevăzut mişcarea haldeilor şi a impărăţiilor mari şi i le-a arătat, în mare, lui Israel. A prevăzut mişcarea  Babiloniei şi că ar fi bine ca să se predea şi, să se supună împăratului Nabucadonosor,altfel vor fi luaţi în robie şi robia aceasta va dura 70 ani. Împăratul lui Israel în timpul  luării Ierusalimului în robie este Zedechia. El cheamă pe prorocul Ieremia, în ascuns, dar nu ascultă şi este luat rob de către Nabucodonosor şi tratat ca în vremea respectivă. I se scot ochii şi este ţinut în închisoare.

Leul se aruncă din  tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul,ca să pustiască ţara,să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele. – Ieremia 4, 7.

Aceasta era situaţia internaţională. Aceasta era ameninţarea din exterior. Puterea Babiloniei se extindea şi asupra poporului lui Israel. Era avertizat să nu se lupte,să facă pace cu Nabucodosor, altfel va fi luat în robie şi robia aceasta va dura mult, 70 ani (Ierm.25,11), până se va ridica Medo-Persia împotriva Babilonului. Dar poporul lui Israel n-a vrut să asculte de prorocul Ieremia.

Studiul 2 – Criza din interior, amenințarea din afară