24 – 30 oct.

NECAZURILE PROFETULUI

            Textul de memorat: M-ai înduplecat, Doamne, şi  m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi mai biruit. În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine (Ier.20,7)

Înduplecarea înseamnă convingere. Este un act  liber. Este adoptarea unei căi sau a unei idei pe bază de argumente sau dovezi.Aşa ne dăm seama de existenţa lui Dumnezeu. Aşa ne dăm seama de faptul că Biserica AZŞ este biserica adevarată prin convingere pe bază de argumente sau dovezi biblice. Aşa procedează Dumnezeu în conducera fiinţelor libere sau a mulţimilor libere,  cum este biserica Sa.  El conduce biserica Sa ca pe un subiect nu ca pe un obiect. Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia ca pe un subiect.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:”Iată,voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile ce ţin de ea toate nenorocirile pe care le-am vestit mai  dinainte ,pentru că şi-au înţepenit „gâtul” ca să n-asculte Cuvintele Mele „(Ier.19.15).

Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă (Ier.20,1,2 p.p.).

Paşhur era preot ca şi Ieremia. Era amândoi colegi. Ieremia vestea numai nenorociri spre deosebire de falşii profeţi care vesteau numai bine.Noi cum am proceda dcă am fi pe vremea aceea,am asculta de unul,care vesteşte nenorociri sau de cei mulţi care vestesc numai de bine. Da, dar Ieremia arăta şi starea lor religioasă.

Preoţii n-au întrebat”Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, porocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de nici un ajutor. (Ier.2, 8)

Pentru  că le arăta şi starea religioasă era de crezut Ieremia faţă de ceilalti. Se poate ca şi astăzi cineva din biserică să sufere asemenea lui Ieremia dacă încercă să explice abaterea noastră de la unele adevăruri chiar dacă există „un aşa zice Domnul”.

Tot ceea ce a prorocit Ieremia s-a întâmplat întocmai. Babilonia s-a ridicat, a venit peste Iuda şi-a luat în robie  Ierusalimul. Durata de 70 de ani (Ier.25,11) este citită de Daniel în capitolul 9.1-2 al Cărţii sale. A trebuit să se ridice Medo-Persia ca să întrerupă robia Babiloniană şi să se refacă Ierusalimul. Este un fapt cunoscut,că oricine vrea să urmeze pe Dunnezeu va avea de suferit. Dar în  lecţiunea noastră nu e vorba de suferinţa dinafara bisericii cât de suferinţa din cadrul bisericii. O suferinţă care este cu atât mai  dureroasă cu cât este  din partea celor de aceeaşi credinţă. Împăratul Ioiachim i-a ars cartea lui  Ieremia, împăratul Zedechia nu a vrut să-i asculte sfatul, dar s-a purtat bine cu el. A  fost ţinut în temniţă şi în curtea temniţei şi a fos aruncat să moară într-o groapă cu noroi de unde a fot scos de Ebed-Melec cu încuviinţarea lui Zedechia. Viaţa lui Ieremia ne învaţă că ori ce ar fi, noi trebuie să ne încredem în Domnul şi să rămânem lângă El…

Studiul 5 – Necazurile profetului