22-28 august

            PETRU ŞI CREDINCIOŞII DINTRE NEAMURI

Textul de memorat: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi Duhul Sfânt.Căci făgăduinţa  aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi v-a chema Domnul Dumnezeul nostru.”(Fap.Apost. 2,38-39)

Cât priveşte pe iudei, ei erau învăţaţi de secole să nu trăiască împreună cu neamurile. Ei nu aveau voie să stea şi să mănânce  la un loc cu neamurile.

Noi suntem Iudei din fire nu păcătoşi dintre Neamuri (Galat,2,15).

Odată cu jertfa pe cruce a Domnului Hristos, începea o eră nouă. Creştinismul trecea de la iudei şi la neamuri. O asfel de manifesare era greu de înţeles, atât pentru iudei, cât şi pentru neamuri.

A fost nevoie de două viziuni, de două intervenţii divine,una pentru sutaşul Corneliu (o persoană dintre neamuri) şi una pentru Apostolul Petru (o persoană dintre iudei).

„Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu şi El şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon zis şi Petru. El găzduieşte la Simon, tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela iţi va spune ce trebuie să faci.”(Fapt.Apost, 10.4-6).

Cu sutaşul Corneliu începe creştinismul generalizat. O viziune, pe care o cunoaştem, a fost necesară şi pentru Petru care a fost primul apostol al neamurilor; al doilea apostol al neamurilor a fost apostolul Pavel.

Căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul neamurilor (Galat.2, 8).

Sutaşul Corneliu era evlavios, dar în credinţa lui,desigur se închina, în calitate de soldat, împăratului. Dar a  fost adus la adevărata credinţă.

În felul acesta mântuirea a trecut de la iudei la neiudei.

De fapt, nici o dată n-a fost mântuirea doar a iudeilor. Aşa au crezut ei.

Poporul iudeu a fost ales pentru a pregăti calea Domnului Hristos şi pentru a se întrupa în acest popor.

Mântuirea a fost a întregii lumi; chiar Avraam   îninte de a deveni tatăl iudeilor, ridica altare şi sacrifica jertfe ca şi Adam, Cain, Noe,  Iov etc, etc. Iudeii formau, prin Avraam, doar o ramură a acestei credinţe. Dumnezeu a vrut ca prin urmaşii lui Avraam, pe lângă alte scopuri, să conserve credinţa adevărată care era în pericol să fie combustionată de păgânismul şi de  idolatria care a pătruns chiar şi în poporul iudeu.

Aşadar intenţia divină a fost de la început pentru mântuirea întregii omeniri.

Experienţa lui Petru se aseamănă cu simbolismul lui Iona în privinţa mântuirii pentru cei din Ninive.

Studiul 9 – Petru și credincioșii dintre neamuri